• #
  • #
  • #
  • #
Începutul istoriei școlii noastre

Școala mare

Clădirea de pe str. Szaniszló (azi Eminescu) a fost construită în 1900 ca și Casa „Szent László” de Refugiu pentru băieți și de îngrijire a cerșetorilor.
Instituția de îngrijire a cerșetorilor a funcționat în Oradea din anul 1842. Episcopul Winkler József a oferit în 1886 10 mii de coroane pentru fondarea unei case de refugiu pentru băieți, sub tutela surorilor „Vincés”. Peste numai un an instituția și/a început deja activitatea într-o casă cu un nivel (existentă și azi) de pe str. Úri (azi Ciorogariu) colț cu str. Szentpéteri (azi Iorga). Deoarece însă mai târziu această casă s-a dovedit neîncăpătoare, în aprilie 1900, la ședința Asociației „Szent László” ținută sub reședenția canonocului Palotay László, s-a hotărât cumpărarea terenului din colțul străzii Szaniszló (conform numerotării de azi, de la nr. 28) cu scopul de a construi o clădire cu un etaj, proiectat de arhitectul Sztarill Ferenc. Încă în același an construcția a fost ridicată, despre care presa vremurilor a scris ca fiind așa de impozantă, încât ar fi fost potrivită chiar și pe strada Principală. Clădirea are pe frontispiciu motive eclectice adecvate stilului acelor timpuri.


Capela Szent László

În curtea imobilului, tot în anul 1900, s-a construit o capelă în stil neogotic. Arhitectul și constructorul ei a fost de asemenea Sztarill Ferenc.
Această capelă a fost închisă după naționalizarea din 1948, starea ei s-a degradat din ce în ce mai mult. După schimbarea regimului, în 1990 episcopul Tempfli József a realizat restaurarea capelei și pe data de 14. decembrie 1991 a sfințit-o.


Școala mică

Această clădire datată de la începutul secolului 19; cu 4 niveluri, a fost folosită ca imobil cu locuințe. În februarie 1875 au găsit un cumpărător – o bancă din Viena a cumpărat clădirea pentru 24 mii de forinți. Prima mare transformare importantă a clădirii s-a făcut în vara lui 1879, când arhitectul Guttman József a demolat ultimul etaj și-a modificat destinația imobilului în școală cu două niveluri, șase săli mari de clasă, iar la ultimul etaj au amenajat bibliotecă, sală de discuții și de ședințe. În partea interioară, dinspre curte, unde încăperile nu sunt atât de înalte, pe patru etaje s-au amenajat locuințe de serviciu pentru învățători.
Episcopia romano-catolică a cheltuit 32 mii de forinți pentru acest imobil. În toamna anului 1879 aici s-a instalat școala populară romano-catolică. În primul an școlar s-au școlarizat 350 de copii în șase clase.





Molnár Tünde - webmaster